
Femeie cu ghepard - Marian Barbu
✔ În stoc la libris.ro
Vezi oferta la libris.ro
✔ În stoc la libris.ro
Vezi oferta la libris.roCateva sunt cartile asupra carora am simtit nevoia sa zabovesc in timpul din urma. Puterea lor de a se sustrage timpului liniar este pe cat de misterioasa, pe atat de induiosatoare. Reusesc, nu stiu cum, sa faca aerul sa circule liber printre coliviile umane care suntem la ora aceasta, colivii resemnate sa-si mangaie gratiile, sperand totusi ca vor trece dincolo de ele intr-o zi. Spuneam ca am zabovit cateva zile asupra ei. Marian Barbu nu e o natura sufleteasca usor de descifrat. Dincolo de faptul ca a citit mult si cu folos, ca si-a creat propriile rute, propriile piste de cunoastere si de asezare intr-o paradigma, astfel incat sa poata zbura nestingherit catre toate punctele cardinale literare, dincolo, asadar, de aceste directii de orientare, poetul nespovedit si neimpartasit care este aluneca, aproape fara voie, catre actul marturisirii: Iata-ma la masa de scris/ este un fel de a spune iata-ma fugit din lume/ pe cel mai inalt varf de munte./ Este un fel de a spune/ iata, m-am dat la o parte. Aici/ nu mai e nimeni care sa-mi aminteasca de mine/ cel sarac cu duhul, netotul cu aripi de lemn cazut langa/ un dafin inlacrimat./ Vazduhul este insangerat sau poate/ soarele a apus. Cat de tainica este singuratatea/ acestei caderi/ cu un capat in moarte!… (Drumul prin iarba) [...] In sfarsit, cand dezarmat, cand sarcastic, un sarcasm intors impotriva-i cel mai adesea, Marian Barbu accepta sa-si dezvaluie crezul si, pe undeva, fetisul - femeia cu ghepard. Aici se afla, in opinia me











